„Din primăvară până în toamnă, mările interioare ale Dobrogei se leagănă uşor în bătaia vântului, vrăjindu-te cu foşnetul lor. Pe vaste suprafeţe şi în vasta succesiune a timpurilor, ele îşi schimbă treptat culoarea, începând cu verdele crud al primăverii, în care se ivesc apoi pâlpâirile de foc ale macilor sau galbenul palid al rapiţei, până ce deodată, în câteva zile şi în câteva nopţi, totul devine aur.”
„Munţii de granit ai Măcinului – martori ai unor vechi ere, singuriii care aveau fiinţă aici, când restul nu era decât o înfricoşătoare întindere de ape – se învecinează cu Delta, mirificul teritoriu, patrie a pelicanilor şi a egretei, unde atâtea pământuri s-au ivit din ape doar în cursul câtorva generaţii”
„În orice ţară ar fi fost să ajung, de orice forme ale vieţii aş fi fost înconjurat, gândul – iar apoi întreaga mea fiinţă – s-a întors de fiecare dată în Dbrogea la praful şi mărăcinii ei, la vântul ei de stepă, la chipul ei teluric şi generos. Oriunde m-aş fi aflat, dorul de ea mă ajungea în cele din urmă.
Dobrogea! Dobrogea! Pe fata aceasta ciudată, fiică de rege get şi de dansatoare tătătroaică, eu am iubit-o de pe vremea când umbla cu picioarele goala în ţărână.” 
"Bătut de vânturi şi ars de soare, păstrând în pulberea lui amintirea atâtor noroade, tot ce poate fi mai altfel decât Bucovina, el mi-a propus al doilea fel al meu de a simţi şi de a fi în lume”
Sursa citatelor: Geo Bogza, "Privelişti şi sentimente"
No comments:
Post a Comment